Cel mai cel sat GAŞPAR...
...Îl văd pe alocuri gospodărit (Gașpar), pe alocuri sărac, cu ograda plină de ostenele, cu tot ce-i alcătuit firea lui. Satul e țară. Satul e tezaur de adevăr, în care se păstrează reprefăcut și viu sufletul nostru etnic. Satul e deci oglinda neaburită a însușirii lui...
Vasile Bobu, fost director al școlii din Gașpar
Îmi amintesc de un text de la orele de franceză, în care se spunea : ”Înflorește, acolo unde te-ai născut”. Un text cam în contradictoriu cu realitatea, dar care îmi vine în minte de fiecare dată când sunt acasă, în satul meu de baștină - Gașpar. Și parcă nimic deosebit, nici tu Codri Seculari ori maluri abrupte de râu, nici tu vestigii arhitecturale ori monumente ale naturii, dar ceva mult mai important, ceva ascuns de ochii celor orbi cu sufletul, care nu văd, nu simt și nu absorb seva ce te face să ”înflorești”, să te simți contopit cu cerul, cu pământul, contopit cu vântul, or vântul pe toate le-a văzut și pe toate le-a simțit.
Urcând dealul cel mare ” De la Domanciuc”, de unde ți se deschide ochilor întreg satul, tocmai ochii trebuie să-i închizi, să încerci a asculta, a simți gustul și mirosul trecutului și prezentului, a simți libertatea și fericirea supremă de a trăi. Așa cu ochii închiși să mulțumești satului natal, pentru că anume datorită lui ai înțeles nebunia marelui Van Gogh și obsesia acestuia față de galben. Cât de ferecit s-ar simți maestrul, dacă ar vedea aceste lanuri de floarea - soarelui, fără margini, ce urcă la cer și deasupra cărora ai vrea să zbori. Porniri fanteziste! Și dacă tot nu-ți sunt date aripi, la sigur că ești tentat să te refugiezi într-un asemenea lan, ca eroii filmului lui Kusturica. Aruncând haină cu haină, problemă cu problemă.
Dar iată că o rafală de vânt îți rupe firul visărilor. Simți miros de stuf, de iarbă și pelin. Îți amintești că colo-n vale e iazul ”La odaia” și iar îi mulțumești satului pentru că te-a ajutat să înțelegi mai bine farmecul amintirilor lui Creangă, căci de câte ori stăteam cu frica-n sân să nu rămân fără de haine. Anume lânga acest iaz am cules într-o vară o poală de ciuperci - ”popenchi”, cum le spune bunica, din care am făcut pentru prima dată o pizza și asupra căreia îmi asum drepturile de autor.
Cobor în vale pe drumul înecat de colbul cald, mă vizitează ideea de a scrie un articol despre efectul benefic al mersului desculț.
În mahala noastră, numită ”Kartofleanca” - liniște. Drumuri șerpuite, umbrite de salcâmi înalți, ce prin luna mai te amețesc, îți dau fluturi la stomac și-ți pun ochelarii roz. Flori dulci, ciorchini albi, gingași și suavi crescuți printre spini înfiorători. Uneori mai găsești câte un ciorchin și în luna iunie ori august, ce fericire atunci pe capul puștilor, care cred că acele floricele sunt de miere și le înfulecă într-o clipită.
Clopotele de la biserică vestesc vecernia, e sâmbătă și mulți vor merge să se roage. Când eram mai mic, biserică era ceva uimitor pentru mine, mergeam încolo fară a înțelege esența celor ce se petreceau, altul era scopul meu, să admir bolta pictată a lăcașului, icoanele aurite cu chipuri blajine, să mă transfer în lumea făurită de o mână necunoscută mie. Îți mulțumesc ție Gașpar, căci anume aici pentru prima dată am înțeles existența noțiunii de talent . Acei Sfinți din biserică, ce te-nfioară prin vivacitatea lor și te fac să crezi că din clipă din clipă vor prinde viață, au servit pentru mine ca îndemn de a cunoaște arta și frumosul, de a cunoaște misterele lumii, care sunt infinite.
Încă puțin și soarele va ceda tronul. Dar ce euforie te cuprinde când vezi toate formele învăluite de ceața înserării! Acuș va începe simfonia, țârâiecii vor da startul, vor ști ei cum să te fascineze, să te liniștească - terapia cea mai indicată după poluări urbane. După miezul nopții vin privighetorile, păsări cu glasul dulce, ce acompaniază pașii îndrăgostiților. Uff, ce amintiri!
Așa e satul meu acum, așa a fost și pe zi ce trece e tot mai bun!
”Înflorește, acolo unde te-ai născut”, căci poți fascina o lume cu ceea ce ești, dar nu uita că ai ”înflorit” anume aici, ai ”înflorit” o data și pe întreaga viață.
Комментарии