Duhul Sfânt persista în Biserica Ortodoxa NUMELE SEMIFICATIV alDumnezeirei.
Ortodoxia si Orientarea in Dogmatica Ei
Divinitate
Semnificatia numelui „Iahve”
Exista o anumita religie care considera ca acest detaliu este de mare importanta pentru mantuirea omenirii. Acestia sunt autoproclamatii: „Martorii lui Iehova”, care au ales acest nume, considerand ca ei „marturisesc” faptul ca numele acesta este „eternul nume personal al lui Dumnezeu”.
Hai sa vedem unele elemente ale acestei teme, care, pentru unii dintre semenii nostri, reprezinta o chestiune de viata sau de moarte.
1. Originea numelui „Iahve”
Originea numelui „Iahve”, ce tine de poporul evreu, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, dateaza din timpul exodului izraelitilor din Egipt. Dumnezeu a dezvaluit acest nume lui Moise, dupa cum urmeaza:
Moise se afla in Madian si pastea oile socrului sau, Ietro, atunci cand a ajuns la muntele Horeb (sau Sinai). Acolo Dumnezeu s-a aratat lui Moise prin fenomenul bine cunoscut al rugului aprins si ii cere sa-i ia pe izraeliti din Egipt. Moise, constient de dificultatile acestei misiuni, isi exprima dezacordul, spunand: „Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?” (Iesirea 3:11). Dumnezeu i-a raspuns, linistindu-l ca va fi cu el (cap. 3:12). Atunci Moise a zis: „Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?” (cap.3:13).
La aceasta intrebare, cu privire la numele Sau, Dumnezeu a raspuns, in primul rand (potrivit textului ebraic): „ ”, ceea ce inseamna „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. * Apoi El i-a zis: „Asa sa spui fiilor lui Israel: Eu Sunt ( ) m-a trimis la voi!” (cap. 3:14). Si a terminat spunand urmatoarele: „Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel Ce Este (se scrie si se pronunta Iahve), Dumnezeul parintilor nostri… m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!” (cap. 3:15)
In Iesirea 6:3, Dumnezeu marturiseste ca numele Sau „Cel Ce Este”, adica „IAHVE” in ebraica, era necunoscut patriarhilor. Moise insa, in scrierile sale, il utilizeaza si pentru relatarile din epoci trecute, pentru ca, evident, in timpul lui era cunoscut.
2. Semnificatia numelui Iahve
Acum, de ce Dumnezeu ar alege un astfel de nume neobisnuit? Ce a vrut oare sa accentueze atunci cand i-a zis lui Moise: „Asa sa spui… : Cel Ce Este (Iahve) m-a trimis”? (Iesirea 3:15) De ce Dumnezeu ar alege sa fie reprezentat de verbul „a fi”, ca un nume vesnic?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, ar fi util sa aruncam o privire la conditiile in care dezvaluirea acestui nume i s-a dat lui Moise. Conform pasajului din Iesirea 3:11, atunci cand Moise primeste instructiuni de la Dumnezeu sa-i scoata pe izraeliti din Egipt, este coplesit, deoarece intelege cat de nesemnificativ este el si, prin urmare, Il intreaba pe Dumnezeu: „Cine sunt eu?” Cu aceasta intrebare Moise isi exprima ideea de valoare nula a sa si de incapabilitatea de a efectua o astfel de sarcina imensa. Apoi, Moise, in versetul 13, Il intreaba pe Dumnezeu „Care este numele Lui?” Motivul acestei intrebari este ca in Egipt erau multi zei, la care se inchinau si, evident, ca multi ar fi intrebat cine dintre toti zeii se intereseaza de Izrael. Raspunsul lui Dumnezeu este unul, dar el acopera ambele intrebari ale lui Moise.
Dumnezeu a raspuns, dupa cum am vazut in cap. 3:14 „Eu Sunt Cel Ce Sunt” (In ebraica: „ ”). Cu aceste cuvinte Dumnezeu pune in contrast propriul „Eu Sunt” fata de Moise, care zice ca nu este nimic. Era ca si cum Dumnezeu i-ar spune lui Moise: „Tu esti neglijabil, dar eu, EU SUNT ceva. Eu Sunt ceva, a carui fiinta (Sunt), corespunde naturii mele si devine numele meu. Du-te si spune oamenilor ca Eu Sunt m-a trimis”.
Dumnezeu este plinatatea existentei si puterii. In plus, cu aceste cuvinte Dumnezeu raspunde si la cealalta intrebare care avea legatura cu politeismul. „Care este numele Tau?” Il intreaba Moise. La aceasta intrebare, Dumnezeu contrasteaza cu numele „Eu Sunt”, in sensul ca El „este” singurul Dumnezeu adevarat, existent. E ca si cum ar spune: „Oamenii cer numele meu, deoarece considera ca exista si alti dumnezei, dintre care ei ma vor putea discerne, pentru ca am un nume diferit. Dar Eu Sunt Ceea Ce Sunt. Alti dumnezei NU SUNT. De aceea in loc de un alt nume, spune oamenilor: Eu Sunt m-a trimis. Oricarui alt dumnezeu ii corespunde numele: «Nu este»”.
Intr-adevar, in Deuteronom 32:39, acest concept al numelui reiese in mod clar: „Vedeti, dar, ca Eu, Eu sunt si nu este alt Dumnezeu afara de Mine”. (In ebraica: „Eu, Eu Cel”. „Sunt” se deduce dincolo de orice indoiala). Acelasi lucru il poate vedea cititorul in Isaia 43:9-13, precum si in alte versete corespunzatoare.
Prin urmare, Iahve, care, asa cum am spus, inseamna: „Cel ce Este”, sugereaza ca acest Dumnezeu Este Cel Ce Este (care Exista), Cel ce este existenta, adica „Cel Ce Este” in Insasi natura Lui, incat aceasta se identifica cu numele Sau. Acel care Exista mai inainte de toate si care a dat existenta la tot ce poate fi caracterizat ca „non-existent in sine”. In acest sens, „Iahve” este sinonim cu cuvintele cunoscute ale juramantului lui Dumnezeu: „Viu sunt Eu” (Numeri 14:21; Deuteronom 32:40).
Fiind „Cel Ce Este” (Exista), Dumnezeu declara ca El este etern si fara sfarsit. („Cel Ce Este” implica un timp continuu si inseamna ca „ESTE”, sau, asa cum se mentioneaza in dictionarul lui Dimitrakos: „Dumnezeu vesnic existent”). (Iesirea 3:14). „Cel Ce Este” (in lb. gr. ο ΩΝ) este cuvantul pe care il foloseste Biserica Domnului in limba greaca, pentru a oferi limbii cuvantul ebraic: „Iahve”. Acest cuvant se poate vedea inscris in Sfintele Icoane, in textele sacre ale Sfintei Scripturi si in Imnologia Bisericii. De asemenea, exista o legatura intre acest cuvant si cuvantul: „esenta”, care a jucat un rol important in Sinoadele Ecumenice. (Ων, Ούσα, Ουσία = Fiinta, Esenta)
„Esenta” semnifica „existenta”.
Ne vom referi acum la unele definitii ale cuvantului „esenta” (ουσία), oferite de catre crestinii antici.
„Esenta este un lucru existent.” (Leontiu de Bizant, PG 1277 D)
„Esenta este variatia inconsistentei… non-existenta o numim esenta.” „Esenta implica faptul ca exista ceva.” „Este de fapt existenta.” (Grigorie de Nyssa)
„Esenta… este… acest A FI al lui Dumnezeu.” (Vasile din Cesaria)
Sfantul Atanasie a scris ca „esenta”, atunci cand se refera la Dumnezeu, inseamna: „El este Cel Ce Este” (Iahve).
Potrivit lui Grigorie Teologul: „Numele: „Cel Ce Este” si „Dumnezeu” sunt nume care se refera la Esenta. (in ceea ce priveste utilizarea cuvantului „esenta” pentru Dumnezeu).
Cuvantul „Esenta” este mentionat in teologie ca: „Natura” lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci cand vorbim despre numele: „Iahve”, despre „Este” sau despre „Cel Ce Este”, sau despre „Esenta”, sau despre „Natura” lui Dumnezeu, vorbim despre acelasi lucru.
(Cititorul poate gasi mai multe informatii pe aceasta tema in cartea: „Iisus-Iahve” de teologul Nicolae Sotiropulos)
3. Utilizarea numelui „Iahve”
Din cauza excesului de evlavie a izraelitilor si a interpretarii gresite a lui Levitic 24:16 (care interzicea, insa, blasfemia si nu pronuntia numelui lui Dumnezeu), ei evitau sa pronunte numele „Iahve”. Astfel, cu timpul, a fost uitata pronuntia corecta a numelui, caci izraelitii nu aveau in limba vocale, ci scriau doar consoanele cuvintelor.
Dupa secolul al 6-lea, insa, Masoretii (savantii iudei ai acelei epoci), au introdus vocalele lor in cuvintele ebraice. Pentru ca nu cunosteau pronuntia corecta a cuvantului „Iahve”, au adaugat, in mod arbitrar, vocale in Tetragrama: „YHWN”, pe care le-au luat de la cuvintele „Adonai” (Domnul) si „Elohim” (Dumnezeu). Acesta este modul in care tetragrama „YHWN”, in cele din urma, a devenit „Iehova”. Autoproclamatii de astazi ai „Martorilor lui Iehova”, desi cunosc faptul ca pronuntia pe care o folosesc pentru numele lui Dumnezeu este gresita, insista pe utilizarea sa, pentru ca „aceasta a devenit obisnuinta”.
La observatia crestinilor ca aceasta utilizare incorecta a numelui „Iahve” este iresponsabila si poate chiar blasfemie, ei raspund ca „Si numele lui Iisus in ebraica nu este Iisus, ci „ Jehosua” si, cu toate acestea, il utilizam in limba greaca ca: „Iisus”. In mod similar, nu ar fi gresit sa folosim pronuntia incorecta a lui „Iehova”, dat fiind faptul ca acesta este modul in care s-a raspanditit.”
La aceasta vom raspunde cu urmatoarele: Numele „Iisus” este utilizat in aceasta forma de catre insasi Sfanta Scriptura si, prin urmare, de asemenea il putem folosi. Numele „Iehova” insa, nu este folosit in aceasta forma si, in consecinta, nu avem dreptul de a-l utiliza arbitrar. Cu atat mai mult ca astazi cunoastem pronuntia corecta: „Iahve”. Biserica Domnului insa, actionand ca intotdeauna in mod cumpatat si cu respect, foloseste pentru Dumnezeu formele de adresare utilizate de catre Apostoli in Noul Testament. Ei nu au folosit niciodata in Noul Testament numele de „Iehova”, nici macar numele „Iahve”. L-au folosit doar cu sensul lui in greaca, ca: „Cel Ce Este”, sau au utilizat cuvinte pe care le-au folosit in traducere si traducatorii Septuagintei, cum ar fi „Domnul” sau „Dumnezeu”. In acest fel se atribuie sens cuvintelor, lucru care, de altfel, l-a dorit Dumnezeu Insusi, atunci cand a ales numele neobisnuit: „Cel Ce Este”. De ce Dumnezeu nu a ales un nume cu semnificatie necunoscuta, care ar fi fost pronuntat gresit; in schimb, el a ales un cuvant cu continut clar, care sa includa elemente ale personalitatii Sale si, in special, acest „Este”.
Hai sa folosim, deci, numele lui Dumnezeu cu sensul sau adevarat, pentru a da cinste celui care „Este” in veci singurul Dumnezeu.
CUVANTUL „IAHVE”
* Cuvantul: , pe care il intalnim de trei ori in acest verset, este o forma verbala a (in trecut era: ), ceea ce inseamna „este”, cu sens conjunctiv, dar si existential. In fraza ebraica: primul (sunt), este conjunctiv si are ca predicat restul frazei, pe cand al 2-lea este existential si este folosit intr-un sens absolut. Existential este, de asemenea, in fraza: „ m-a trimis”. Daca in alta parte are sensul de viitor, aici se refera la timpul prezent, dupa cum ne indica traducerea Septuaginta. Interpretarea exacta la timpul prezent este: „SUNT”.
Numele lui Dumnezeu
Mareste imaginea.
Potrivit invataturii ortodoxe, Dumnezeu este pe de o parte, fara nume, ca Unul caruia nu I se potriveste nici un nume, depasind, deci, orice nume sau numire, iar pe alta parte, este Cel cu nume multe. Fiinta lui Dumnezeu este mai presus de orice nume, pentru ca este mai presus de orice lucrare sau energie, este ascunsul suprafiintial. De aceea, atunci cand Il numim pe Dumnezeu, o facem in temeiul cunoasterii Sale dupa energii, in temeiul felului in care El S-a revelat in cadrul relatiei personale cu omul.
In Vechiul Testament, numele atribuite lui Dumnezeu cel mai des intalnite sunt Elohim, Iehova sau Iahve. Fiecare dintre acestea evidentiaza un aspect diferit al dumnezeirii.
Elohim - In Facere, capitolul I, care incepe cu "La inceput, Dumnezeu”, este intalnit termenul Elohim de 31 de ori. Aici, Dumnezeu este evocat mai ales in calitate de Creator si Judecator. Acest cuvant este un plural al maiestatii fiind folosit la singular atunci cand face referire la Dumnezeu. Forma prescurtata, „El”, apare frecvent ca nume, in special in cazul locurilor sfinte, precum Beth-el, insemnand "casa lui Dumnezeu”. Elohim este numele lui Dumnezeu cel mai des intalnit din Sfanta Scriptura.
Iahve - Atunci cand Moise a intrebat de numele dumnezeului lui "Avraam, Saac si Iacov”, Dumnezeu i-a raspuns lui Moise, „Eu Sunt Cel ce Sunt”. Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" Acest verset face referire la Dumnezeu "ca Fiinta ce are existenta prin Sine, care, de la Sine, poseda viata si existenta vesnica”. Pentru evrei, "a fi” nu insemana numai a exista, ci a fi activ, a se exprima pe sine ca fiinta activa. Acesta este intelesul lui Iahve.
Multe alte nume ale lui Dumnezeu deriva in urma unor combinatii:
Iahve-Jireh: "Domnul iti va da/iti va purta de grija" (Geneza 22:14)-Numele prin care I se arata lui Avraam cand acesta este pe punctul de a-si jertfi propriul fiu, pe Isaac, dandu-i acestuia un berbec in schimb.
Iahve-Rapha: "Domnul care vindeca" (Exod 15:26)" "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte inaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca". Atat fizic cat si spiritual. Trupeste prin prevenirea si tratarea bolilor, sufleteste prin alinare.
Iahve - Nissi: "Domnul Stindardul Nostru"(Exod 17:15), unde Stinard se refera la simbolul victoriei asupra Amalecitilor in desert.(vezi Exod 17)
Iahve -M'kaddesh: "Domnul care Sfinteste" (Levitic 20:8; Ezechiel 37:28) in care se specifica ca numai Dumnezeu, nu Legea,ii poate curata si sfintii.
Iahve -Shalom: "Domnul Pacii" (Judecatori 6:24)-Numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a construit dupa ce Ingerul Domnului l-a asigurat ca nu va muri dupa ce-L va fi vazut. "Si a facut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului si l-a numit "Iahve-Salom". si se afla acesta si astazi in Ofra lui Abiezer"
Iahve -Elohim: "Domnul-Dumnezeu"(Facerea 2:4; Psalmi 59:5)-Combinarea numelui unic Iahve cu cel generic de "Dumnezeu" simbolizand ca El este "Domnul-Dumnezeu" absolut.
Iahve -Tsidkenu: "Dumnezeul Dreptatii" (Ieremia 33:16)-Ca si in cazul lui Iahve -M'kaddesh, este doar Dumnezeu cel care face dreptate omului, prin Fiul Sau, Iisus Hristos care a devenit pacat pentru noi "Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu"(2 Corinteni 5:21)
Iahve-Rohi: "Domnul Pastorul Nostru" (Psalmi 22:1)-Dupa ce David a meditat asupra relatiei lui cu oile sale, si-a dat seama ca este acelasi tip de relatie pe care Dumnezeu o are cu el si a declarat "Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi" (Psalmi 22:1)
Iahve -Shammah: "Domnul Este Acolo"(Iezechel 48:35)-Numele atribuit lui Israel si a Templului de acolo, indicand ca, demult indepartata Glorie a lui Dumnezeu (Iezechiel 8-11)S-a intors(Iezechiel 44:1-4).
Iahve-Sabaoth: "Domnul Ostirilor" (Isaia 1:24; Psalmi 46:7)-Ostiri se refera la hoardele-atat ingeresti cat si ale oamenilor. El este Domnul Ostirilor Ceresti, al locuitorilor Pamantului, al Evreilor si al Neamurilor, al bogatilor si al saracilor, al stapanilor si al sclavilor. Numele exprima maretia, puterea si autoritatea lui Dumnezeu si arata ca El infaptuieste tot ce vrea sa faca.
El-Olam: "Dumnezeu cel Vesnic"(Psalmi 90:1-3)-Natura Divina este fara inceput si fara sfarsit,libera de orice constrangeri temporale si care are in El motivatia timpului insusi. De la Vesnicie la vesnicie El e Dumnezeu.
El Elyon : "Cel mai Inalt"(Deuteronom 26:19)-Deriva din radacina ebraica a verbului a(te) inalta/a urca, ceea ce inseamna ca El este cel mai inalt(pe cea mai inalta pozitie). El Elyon se refera la exaltare si la dreptul absolut de stapanire.
El, Eloah: Dumnezeu “atotputernic, proeminent” (Geneza 7:1; Isaia 9:6)- EL se pare ca inseamna putere, forta,(Geneza 31:29). EL este asociat si cu alte calitati, cum ar fi integritatea (Numeri 23:19), gelozia (Deuteronom 5:9) si compasiunea (Neemia 9:31) dar ideea de baza, cea de putere, ramane in continuare.
El Roi: "Dumnezeu Atotvazator" (Geneza 16:13)-Numele atribuit lui Dumnezeu de catre Agar, singur si desnadajduit dupa ce fusese alungat de Sara."Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i graise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se talcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvazator), caci zicea ea: "N-am vazut eu, oare, in fata pe Cel ce m-a vazut?""
El-Gibhor: "Dumnezeu Atotputernic"(Isaia 9:6) -Numele il descrie pe Mesia, pe Cel Uns in acest pasaj profetic din Isaia. Ca un razboinic puternic si darz, Mesia, Dumnezeu Atotputernic va distruge pe dusmanii Domnului. "Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul."(Apocalipsa 19:15)
El Shaddai: "Dumnezeu a Tot Puternic","Cel Puternic al lui Iacov"(Geneza 49:24; Psalmi 132:2,5) se refera la puterea absoluta a lui Dumnezeu peste toate.
Adonai sau Adoni - insemna "Stapan” sau "Domn”, Il arata pe Dumnezeu ca autoritate ultima. Acesta este folosit in Isaia, care il atribuie lucrarii mantuitoare dumnezeiesti. Apare frecvent in literatura profetica, nu insa in Pentateuh, Iosua si Judecatori.
Deoarece "Baal” insemna de asemenea "Domn”, acest cuvant l-a inlocuit pe Adonai, precum in I Cronici 12:6, unde numele Beeliah insemna "Yah este Baal”. Adonai apare de asemenea si in Noul Testament, Iisus insusi fiind numit "Domn” de catre ucenici.
Un alt termen intalnit in Noul Testament este cel de Avva, sau "Parinte”. Mantuitorul a folosit acest nume frecvent, aratand relatia filiala cu Tatal cel Ceresc, precum ne arata in rugaciunea Tatal nostru. Cea mai des intalnita formulare din Noul Testament este cea trinitara: "In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh” (Mat. 28:19).
Ortodoxia si Orientarea in Dogmatica Ei
Divinitate
Semnificatia numelui „Iahve”
Exista o anumita religie care considera ca acest detaliu este de mare importanta pentru mantuirea omenirii. Acestia sunt autoproclamatii: „Martorii lui Iehova”, care au ales acest nume, considerand ca ei „marturisesc” faptul ca numele acesta este „eternul nume personal al lui Dumnezeu”.
Hai sa vedem unele elemente ale acestei teme, care, pentru unii dintre semenii nostri, reprezinta o chestiune de viata sau de moarte.
1. Originea numelui „Iahve”
Originea numelui „Iahve”, ce tine de poporul evreu, potrivit marturiei Sfintei Scripturi, dateaza din timpul exodului izraelitilor din Egipt. Dumnezeu a dezvaluit acest nume lui Moise, dupa cum urmeaza:
Moise se afla in Madian si pastea oile socrului sau, Ietro, atunci cand a ajuns la muntele Horeb (sau Sinai). Acolo Dumnezeu s-a aratat lui Moise prin fenomenul bine cunoscut al rugului aprins si ii cere sa-i ia pe izraeliti din Egipt. Moise, constient de dificultatile acestei misiuni, isi exprima dezacordul, spunand: „Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?” (Iesirea 3:11). Dumnezeu i-a raspuns, linistindu-l ca va fi cu el (cap. 3:12). Atunci Moise a zis: „Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?” (cap.3:13).
La aceasta intrebare, cu privire la numele Sau, Dumnezeu a raspuns, in primul rand (potrivit textului ebraic): „ ”, ceea ce inseamna „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. * Apoi El i-a zis: „Asa sa spui fiilor lui Israel: Eu Sunt ( ) m-a trimis la voi!” (cap. 3:14). Si a terminat spunand urmatoarele: „Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel Ce Este (se scrie si se pronunta Iahve), Dumnezeul parintilor nostri… m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!” (cap. 3:15)
In Iesirea 6:3, Dumnezeu marturiseste ca numele Sau „Cel Ce Este”, adica „IAHVE” in ebraica, era necunoscut patriarhilor. Moise insa, in scrierile sale, il utilizeaza si pentru relatarile din epoci trecute, pentru ca, evident, in timpul lui era cunoscut.
2. Semnificatia numelui Iahve
Acum, de ce Dumnezeu ar alege un astfel de nume neobisnuit? Ce a vrut oare sa accentueze atunci cand i-a zis lui Moise: „Asa sa spui… : Cel Ce Este (Iahve) m-a trimis”? (Iesirea 3:15) De ce Dumnezeu ar alege sa fie reprezentat de verbul „a fi”, ca un nume vesnic?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, ar fi util sa aruncam o privire la conditiile in care dezvaluirea acestui nume i s-a dat lui Moise. Conform pasajului din Iesirea 3:11, atunci cand Moise primeste instructiuni de la Dumnezeu sa-i scoata pe izraeliti din Egipt, este coplesit, deoarece intelege cat de nesemnificativ este el si, prin urmare, Il intreaba pe Dumnezeu: „Cine sunt eu?” Cu aceasta intrebare Moise isi exprima ideea de valoare nula a sa si de incapabilitatea de a efectua o astfel de sarcina imensa. Apoi, Moise, in versetul 13, Il intreaba pe Dumnezeu „Care este numele Lui?” Motivul acestei intrebari este ca in Egipt erau multi zei, la care se inchinau si, evident, ca multi ar fi intrebat cine dintre toti zeii se intereseaza de Izrael. Raspunsul lui Dumnezeu este unul, dar el acopera ambele intrebari ale lui Moise.
Dumnezeu a raspuns, dupa cum am vazut in cap. 3:14 „Eu Sunt Cel Ce Sunt” (In ebraica: „ ”). Cu aceste cuvinte Dumnezeu pune in contrast propriul „Eu Sunt” fata de Moise, care zice ca nu este nimic. Era ca si cum Dumnezeu i-ar spune lui Moise: „Tu esti neglijabil, dar eu, EU SUNT ceva. Eu Sunt ceva, a carui fiinta (Sunt), corespunde naturii mele si devine numele meu. Du-te si spune oamenilor ca Eu Sunt m-a trimis”.
Dumnezeu este plinatatea existentei si puterii. In plus, cu aceste cuvinte Dumnezeu raspunde si la cealalta intrebare care avea legatura cu politeismul. „Care este numele Tau?” Il intreaba Moise. La aceasta intrebare, Dumnezeu contrasteaza cu numele „Eu Sunt”, in sensul ca El „este” singurul Dumnezeu adevarat, existent. E ca si cum ar spune: „Oamenii cer numele meu, deoarece considera ca exista si alti dumnezei, dintre care ei ma vor putea discerne, pentru ca am un nume diferit. Dar Eu Sunt Ceea Ce Sunt. Alti dumnezei NU SUNT. De aceea in loc de un alt nume, spune oamenilor: Eu Sunt m-a trimis. Oricarui alt dumnezeu ii corespunde numele: «Nu este»”.
Intr-adevar, in Deuteronom 32:39, acest concept al numelui reiese in mod clar: „Vedeti, dar, ca Eu, Eu sunt si nu este alt Dumnezeu afara de Mine”. (In ebraica: „Eu, Eu Cel”. „Sunt” se deduce dincolo de orice indoiala). Acelasi lucru il poate vedea cititorul in Isaia 43:9-13, precum si in alte versete corespunzatoare.
Prin urmare, Iahve, care, asa cum am spus, inseamna: „Cel ce Este”, sugereaza ca acest Dumnezeu Este Cel Ce Este (care Exista), Cel ce este existenta, adica „Cel Ce Este” in Insasi natura Lui, incat aceasta se identifica cu numele Sau. Acel care Exista mai inainte de toate si care a dat existenta la tot ce poate fi caracterizat ca „non-existent in sine”. In acest sens, „Iahve” este sinonim cu cuvintele cunoscute ale juramantului lui Dumnezeu: „Viu sunt Eu” (Numeri 14:21; Deuteronom 32:40).
Fiind „Cel Ce Este” (Exista), Dumnezeu declara ca El este etern si fara sfarsit. („Cel Ce Este” implica un timp continuu si inseamna ca „ESTE”, sau, asa cum se mentioneaza in dictionarul lui Dimitrakos: „Dumnezeu vesnic existent”). (Iesirea 3:14). „Cel Ce Este” (in lb. gr. ο ΩΝ) este cuvantul pe care il foloseste Biserica Domnului in limba greaca, pentru a oferi limbii cuvantul ebraic: „Iahve”. Acest cuvant se poate vedea inscris in Sfintele Icoane, in textele sacre ale Sfintei Scripturi si in Imnologia Bisericii. De asemenea, exista o legatura intre acest cuvant si cuvantul: „esenta”, care a jucat un rol important in Sinoadele Ecumenice. (Ων, Ούσα, Ουσία = Fiinta, Esenta)
„Esenta” semnifica „existenta”.
Ne vom referi acum la unele definitii ale cuvantului „esenta” (ουσία), oferite de catre crestinii antici.
„Esenta este un lucru existent.” (Leontiu de Bizant, PG 1277 D)
„Esenta este variatia inconsistentei… non-existenta o numim esenta.” „Esenta implica faptul ca exista ceva.” „Este de fapt existenta.” (Grigorie de Nyssa)
„Esenta… este… acest A FI al lui Dumnezeu.” (Vasile din Cesaria)
Sfantul Atanasie a scris ca „esenta”, atunci cand se refera la Dumnezeu, inseamna: „El este Cel Ce Este” (Iahve).
Potrivit lui Grigorie Teologul: „Numele: „Cel Ce Este” si „Dumnezeu” sunt nume care se refera la Esenta. (in ceea ce priveste utilizarea cuvantului „esenta” pentru Dumnezeu).
Cuvantul „Esenta” este mentionat in teologie ca: „Natura” lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci cand vorbim despre numele: „Iahve”, despre „Este” sau despre „Cel Ce Este”, sau despre „Esenta”, sau despre „Natura” lui Dumnezeu, vorbim despre acelasi lucru.
(Cititorul poate gasi mai multe informatii pe aceasta tema in cartea: „Iisus-Iahve” de teologul Nicolae Sotiropulos)
3. Utilizarea numelui „Iahve”
Din cauza excesului de evlavie a izraelitilor si a interpretarii gresite a lui Levitic 24:16 (care interzicea, insa, blasfemia si nu pronuntia numelui lui Dumnezeu), ei evitau sa pronunte numele „Iahve”. Astfel, cu timpul, a fost uitata pronuntia corecta a numelui, caci izraelitii nu aveau in limba vocale, ci scriau doar consoanele cuvintelor.
Dupa secolul al 6-lea, insa, Masoretii (savantii iudei ai acelei epoci), au introdus vocalele lor in cuvintele ebraice. Pentru ca nu cunosteau pronuntia corecta a cuvantului „Iahve”, au adaugat, in mod arbitrar, vocale in Tetragrama: „YHWN”, pe care le-au luat de la cuvintele „Adonai” (Domnul) si „Elohim” (Dumnezeu). Acesta este modul in care tetragrama „YHWN”, in cele din urma, a devenit „Iehova”. Autoproclamatii de astazi ai „Martorilor lui Iehova”, desi cunosc faptul ca pronuntia pe care o folosesc pentru numele lui Dumnezeu este gresita, insista pe utilizarea sa, pentru ca „aceasta a devenit obisnuinta”.
La observatia crestinilor ca aceasta utilizare incorecta a numelui „Iahve” este iresponsabila si poate chiar blasfemie, ei raspund ca „Si numele lui Iisus in ebraica nu este Iisus, ci „ Jehosua” si, cu toate acestea, il utilizam in limba greaca ca: „Iisus”. In mod similar, nu ar fi gresit sa folosim pronuntia incorecta a lui „Iehova”, dat fiind faptul ca acesta este modul in care s-a raspanditit.”
La aceasta vom raspunde cu urmatoarele: Numele „Iisus” este utilizat in aceasta forma de catre insasi Sfanta Scriptura si, prin urmare, de asemenea il putem folosi. Numele „Iehova” insa, nu este folosit in aceasta forma si, in consecinta, nu avem dreptul de a-l utiliza arbitrar. Cu atat mai mult ca astazi cunoastem pronuntia corecta: „Iahve”. Biserica Domnului insa, actionand ca intotdeauna in mod cumpatat si cu respect, foloseste pentru Dumnezeu formele de adresare utilizate de catre Apostoli in Noul Testament. Ei nu au folosit niciodata in Noul Testament numele de „Iehova”, nici macar numele „Iahve”. L-au folosit doar cu sensul lui in greaca, ca: „Cel Ce Este”, sau au utilizat cuvinte pe care le-au folosit in traducere si traducatorii Septuagintei, cum ar fi „Domnul” sau „Dumnezeu”. In acest fel se atribuie sens cuvintelor, lucru care, de altfel, l-a dorit Dumnezeu Insusi, atunci cand a ales numele neobisnuit: „Cel Ce Este”. De ce Dumnezeu nu a ales un nume cu semnificatie necunoscuta, care ar fi fost pronuntat gresit; in schimb, el a ales un cuvant cu continut clar, care sa includa elemente ale personalitatii Sale si, in special, acest „Este”.
Hai sa folosim, deci, numele lui Dumnezeu cu sensul sau adevarat, pentru a da cinste celui care „Este” in veci singurul Dumnezeu.
CUVANTUL „IAHVE”
* Cuvantul: , pe care il intalnim de trei ori in acest verset, este o forma verbala a (in trecut era: ), ceea ce inseamna „este”, cu sens conjunctiv, dar si existential. In fraza ebraica: primul (sunt), este conjunctiv si are ca predicat restul frazei, pe cand al 2-lea este existential si este folosit intr-un sens absolut. Existential este, de asemenea, in fraza: „ m-a trimis”. Daca in alta parte are sensul de viitor, aici se refera la timpul prezent, dupa cum ne indica traducerea Septuaginta. Interpretarea exacta la timpul prezent este: „SUNT”.
Mareste imaginea.
Potrivit invataturii ortodoxe, Dumnezeu este pe de o parte, fara nume, ca Unul caruia nu I se potriveste nici un nume, depasind, deci, orice nume sau numire, iar pe alta parte, este Cel cu nume multe. Fiinta lui Dumnezeu este mai presus de orice nume, pentru ca este mai presus de orice lucrare sau energie, este ascunsul suprafiintial. De aceea, atunci cand Il numim pe Dumnezeu, o facem in temeiul cunoasterii Sale dupa energii, in temeiul felului in care El S-a revelat in cadrul relatiei personale cu omul.
In Vechiul Testament, numele atribuite lui Dumnezeu cel mai des intalnite sunt Elohim, Iehova sau Iahve. Fiecare dintre acestea evidentiaza un aspect diferit al dumnezeirii.
Elohim - In Facere, capitolul I, care incepe cu "La inceput, Dumnezeu”, este intalnit termenul Elohim de 31 de ori. Aici, Dumnezeu este evocat mai ales in calitate de Creator si Judecator. Acest cuvant este un plural al maiestatii fiind folosit la singular atunci cand face referire la Dumnezeu. Forma prescurtata, „El”, apare frecvent ca nume, in special in cazul locurilor sfinte, precum Beth-el, insemnand "casa lui Dumnezeu”. Elohim este numele lui Dumnezeu cel mai des intalnit din Sfanta Scriptura.
Iahve - Atunci cand Moise a intrebat de numele dumnezeului lui "Avraam, Saac si Iacov”, Dumnezeu i-a raspuns lui Moise, „Eu Sunt Cel ce Sunt”. Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" Acest verset face referire la Dumnezeu "ca Fiinta ce are existenta prin Sine, care, de la Sine, poseda viata si existenta vesnica”. Pentru evrei, "a fi” nu insemana numai a exista, ci a fi activ, a se exprima pe sine ca fiinta activa. Acesta este intelesul lui Iahve.
Multe alte nume ale lui Dumnezeu deriva in urma unor combinatii:
Iahve-Jireh: "Domnul iti va da/iti va purta de grija" (Geneza 22:14)-Numele prin care I se arata lui Avraam cand acesta este pe punctul de a-si jertfi propriul fiu, pe Isaac, dandu-i acestuia un berbec in schimb.
Iahve-Rapha: "Domnul care vindeca" (Exod 15:26)" "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte inaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca". Atat fizic cat si spiritual. Trupeste prin prevenirea si tratarea bolilor, sufleteste prin alinare.
Iahve - Nissi: "Domnul Stindardul Nostru"(Exod 17:15), unde Stinard se refera la simbolul victoriei asupra Amalecitilor in desert.(vezi Exod 17)
Iahve -M'kaddesh: "Domnul care Sfinteste" (Levitic 20:8; Ezechiel 37:28) in care se specifica ca numai Dumnezeu, nu Legea,ii poate curata si sfintii.
Iahve -Shalom: "Domnul Pacii" (Judecatori 6:24)-Numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a construit dupa ce Ingerul Domnului l-a asigurat ca nu va muri dupa ce-L va fi vazut. "Si a facut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului si l-a numit "Iahve-Salom". si se afla acesta si astazi in Ofra lui Abiezer"
Iahve -Elohim: "Domnul-Dumnezeu"(Facerea 2:4; Psalmi 59:5)-Combinarea numelui unic Iahve cu cel generic de "Dumnezeu" simbolizand ca El este "Domnul-Dumnezeu" absolut.
Iahve -Tsidkenu: "Dumnezeul Dreptatii" (Ieremia 33:16)-Ca si in cazul lui Iahve -M'kaddesh, este doar Dumnezeu cel care face dreptate omului, prin Fiul Sau, Iisus Hristos care a devenit pacat pentru noi "Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu"(2 Corinteni 5:21)
Iahve-Rohi: "Domnul Pastorul Nostru" (Psalmi 22:1)-Dupa ce David a meditat asupra relatiei lui cu oile sale, si-a dat seama ca este acelasi tip de relatie pe care Dumnezeu o are cu el si a declarat "Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi" (Psalmi 22:1)
Iahve -Shammah: "Domnul Este Acolo"(Iezechel 48:35)-Numele atribuit lui Israel si a Templului de acolo, indicand ca, demult indepartata Glorie a lui Dumnezeu (Iezechiel 8-11)S-a intors(Iezechiel 44:1-4).
Iahve-Sabaoth: "Domnul Ostirilor" (Isaia 1:24; Psalmi 46:7)-Ostiri se refera la hoardele-atat ingeresti cat si ale oamenilor. El este Domnul Ostirilor Ceresti, al locuitorilor Pamantului, al Evreilor si al Neamurilor, al bogatilor si al saracilor, al stapanilor si al sclavilor. Numele exprima maretia, puterea si autoritatea lui Dumnezeu si arata ca El infaptuieste tot ce vrea sa faca.
El-Olam: "Dumnezeu cel Vesnic"(Psalmi 90:1-3)-Natura Divina este fara inceput si fara sfarsit,libera de orice constrangeri temporale si care are in El motivatia timpului insusi. De la Vesnicie la vesnicie El e Dumnezeu.
El Elyon : "Cel mai Inalt"(Deuteronom 26:19)-Deriva din radacina ebraica a verbului a(te) inalta/a urca, ceea ce inseamna ca El este cel mai inalt(pe cea mai inalta pozitie). El Elyon se refera la exaltare si la dreptul absolut de stapanire.
El, Eloah: Dumnezeu “atotputernic, proeminent” (Geneza 7:1; Isaia 9:6)- EL se pare ca inseamna putere, forta,(Geneza 31:29). EL este asociat si cu alte calitati, cum ar fi integritatea (Numeri 23:19), gelozia (Deuteronom 5:9) si compasiunea (Neemia 9:31) dar ideea de baza, cea de putere, ramane in continuare.
El Roi: "Dumnezeu Atotvazator" (Geneza 16:13)-Numele atribuit lui Dumnezeu de catre Agar, singur si desnadajduit dupa ce fusese alungat de Sara."Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i graise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se talcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvazator), caci zicea ea: "N-am vazut eu, oare, in fata pe Cel ce m-a vazut?""
El-Gibhor: "Dumnezeu Atotputernic"(Isaia 9:6) -Numele il descrie pe Mesia, pe Cel Uns in acest pasaj profetic din Isaia. Ca un razboinic puternic si darz, Mesia, Dumnezeu Atotputernic va distruge pe dusmanii Domnului. "Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul."(Apocalipsa 19:15)
El Shaddai: "Dumnezeu a Tot Puternic","Cel Puternic al lui Iacov"(Geneza 49:24; Psalmi 132:2,5) se refera la puterea absoluta a lui Dumnezeu peste toate.
Adonai sau Adoni - insemna "Stapan” sau "Domn”, Il arata pe Dumnezeu ca autoritate ultima. Acesta este folosit in Isaia, care il atribuie lucrarii mantuitoare dumnezeiesti. Apare frecvent in literatura profetica, nu insa in Pentateuh, Iosua si Judecatori.
Deoarece "Baal” insemna de asemenea "Domn”, acest cuvant l-a inlocuit pe Adonai, precum in I Cronici 12:6, unde numele Beeliah insemna "Yah este Baal”. Adonai apare de asemenea si in Noul Testament, Iisus insusi fiind numit "Domn” de catre ucenici.
Un alt termen intalnit in Noul Testament este cel de Avva, sau "Parinte”. Mantuitorul a folosit acest nume frecvent, aratand relatia filiala cu Tatal cel Ceresc, precum ne arata in rugaciunea Tatal nostru. Cea mai des intalnita formulare din Noul Testament este cea trinitara: "In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh” (Mat. 28:19).
Комментарии