În mănăstiri nu se săvârşesc Taina Sf.Botez şi Taina Cununiei de către preoţii-monahi (ieromonahii).
Moldova este numita ŢARA MINUNILOR. Si pe drept așa și este… .in Moldova poti intâlni oameni-ortodocși , mai putin ortodocși, si chiar oameni extraOrtodocși, si la acesta categorie de oameni imi voi aţinti subiectul… .
Toti avem familie si copii, ei cresc mari si ca orice parinte dorim binele lui, dar nu tragem atentia uneori ce doreste Dumnezeu si Biserica de la noi.
Ca de obicei la moldoveni in post se încep" logodnele "ca la urma sa se săvârșasca cu nunta tinerilor… .Nunta ca orice ortodox o faci in zile de dulci(adica dupa post ) randuite de Biserica… pâna aici e bine , dar în rest este un mare semn de întrebare.
Înainte sau in timpul sortit celebrării Nuntii parinţii doresc ca tinerii sa îmbrăţiseze taina cununieii. Si ca orice parinte extraOrtodox le propune tinerilor un alt locas Sfant in afara localitatii si in obiceiul moldoveanului se termina cu o manastire pentru a se cununa , ca cica acolo sunt monahi, rugaciuni si e de folos… .Apoi mirele in costum la patru ace , si mireasa in vesmânt de mireasa cu sânii semiacoperiti se prezint in fata monahilor pentru taina Cununieii… multe se fac in ortodoxie… banul e la putere , insa harul si taina infapuita este sub semnul intrebarii… .de ce?
Mai jos dau extras din Pravila Bisericeasca , dreptul canonic ...
Oficierea cununiilor şi a botezelor trebuie să se facă numai la parohii. Motivul ar fi unul de ordin canonic că ieromonahii (preoţii monahi) n-au voie să săvârşească cununii şi la boteze la mănăstire. Se exceptează doar acei ieromonahii care sunt trimişi de către episcop la parohii, ca preoţi parohi sau suplinitori în lipsa preotului de mir. În mănăstire nu are voie să intre nimeni cu scopul de a se cununa sau de a boteza. Aceasta contribuind la păstrarea specificităţii atât a monahismului care prin votul depus s-a despărţit total de cele ale lumi şi de lume, pentru a nu da prilej de ispitire şi sminteală monahilor, cât şi a preotului de parohie (de mir), ca cel ce este căsătorit şi are copii este un trimis al episcopului în lume să rezolve problemele sprituale a credincioşilor de mir (parohie). Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea (Drept canonic ortodox).
În ultimul timp, mai precis din epoca comunistă, prin intervenţii de tot felul, s-a acceptat tacit, pe motiv ca cei ce aveau funcţii mari în partid, din cauza interdicţiilor şi a persecuţiilor, să se cunune undeva la o mănăstire sau să-şi boteze copiii fără să ştie, pe ascuns. Această învoire cu mănăstirea a luat şi mai mare amploare după căderea comunismului în loc să se stingă. Astăzi se fac cozi la poarta mănăstirilor a căror egumeni şi stareţi n-au înţeles de starea de necesitate de atunci, de persecuţie a regimului comunist asupra persoanelor cu funcţii în partidul comunist din perioada aceea şi care erau şi buni creştini şi nu înţeleg că acea perioadă a trecut nu mai au rolul de a salva pe cineva, nici caracterul monahismului în roport cu lumea, şi continuă a călca prevederile canonice şi regulile monahale primind pe credincioşii de mir oficiindu-le cununiile şi botezurile pe care de drept canonic stă în atribuţiile preotului de parohie.
Decizie la baza căreia stau următoarele prevederi canonice:
2.-În “Drept canonic ortodox” de Arhiad. Pr. Dr. Ioan N. Floca, vol I, Bucuresti 1990, pag. 525, se spune:
“-Monahul nu are voie să se ocupe cu afaceri lumeşti, militare, politice, civile şi altele de acest fel. Pentru aceasta monahii nu pot fi tutori, nici martori în afaceri de drept civil.
-Monahul, ieromonahul, episcopul (fiindcă este monah), nu poate binecuvânta o căsătorie. Acest lucru este în vigoare pentru monahii şi episcopii care trăiesc în mănăstire, dimpotrivă, monahii îmbunătăţiţi, cu aprobarea episcopului, în serviciul parohial pot oficia cununiile şi toate Tainele, a căror săvârşire cade în sarcina preotului mirean.
-Monahul nu poate fi naş la botez. Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea şi deci nu este în stare să dea îngrijirea prescrisă canoniceşte, pentru fin.”
3.-În „Liturgica specială” de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, ediţia a IV, Bucureşti 2005, se spune:
„Vechile Pravile îi opresc pe preoţii-călugări (ieromonahii) să oficieze nunta, ca unii care au făcut votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual de la „Isaie dănţuieşte…”, nici la ospăţul şi petrecerea cu care e împreunată de obicei nunta (Răspunsuri canonice ale lui Petru Hartofilaxul (sec,XI) în „Sint. Aten. V, 570; Regulile călugăreşti ale Sfântuui Teodor Studitul (PGt.XCIX, col941); Pravila Mare,gl.135 alin.2; Nomocanonul slav cap.84).”
4.-Potrivit canoanelor 3 şi 4 ale Sinodului IV Ecumenic, monahilor li se interzicea a se ocupa cu treburi lumeşti, civile, politice, militare sau de orice alt fel, iar mai târziu li s-a interzis să fie tutori, naşi de botez sau cununie, precum şi să săvârşească Sfânta Taină a Cununiei.
5.-În “Regulile călugăreşti” ale Sf. Teodor Studitul, cât şi vechile pravile opresc, de asemenea, ieromonahii să oficieze Taina Cununiei, ca unii care au depus votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual al cântării „Isaie, dănţuieşte …”, nici la ospăţul sau petrecerea care urmează după nuntă.
6.-În Pravila Mare (Îndreptarea Legii, 1652) care, la Glava 135, aliniat 2, arată că „ieromonahul, adică popa călugăr, nuntă nu cunună, adică nu blagosloveşte, că şi aceaia iaste fără dă leage şi făr’ de cale şi nu se cuvine. Pre unul ca acela-l canonesc dumnezăeştii părinţi cu lipsa de preoţia lui”.
7.-În “Evhologhiu Bogat” sau Molitfelnicul cel mare, ediţia II-a, Bucureşti 1896, în Nomocanon, pag 177, spune:
“Preotul Călugăr nu cunună nunta, adică nu o binecuvintează, că nu se cuvine, iar călugărul nici naş să nu fie pruncului”.
Nu se pune problema ca ieromonahul nu poate din punct de vedere haric, ca preot hirotonit, poate dar nu are voie din punct de vedre canonic, a regulilor călugăreşti, a ascultării de episcop, nu are nimic comun cu lumea şi în mănăstire. În afara mănăstirii are voie cu o singura condiţie, să fie trimis de către episcop sau cu învoierea stareţului care la rândul lui are învoirea episcopului.
Credincioşii sunt sfătuiţi şi îndemnaţi să înţeleagă aceste reguli monahale şi să nu facă presiuni asupra stareţului cerând insistent să se cunune sau să boteze la mănăstire, pe motiv ca e locul mai sfânt, mai binecuvântat şi prin îngăduinţa stareţului călcând rânduiala monahicească să fie primiţi, că vor aduce sminteală unor monahi şi va fi „vai de acela care se sminteşte, dar mai vai de acela prin care vine sminteala„… „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18,7).
Moldova este numita ŢARA MINUNILOR. Si pe drept așa și este… .in Moldova poti intâlni oameni-ortodocși , mai putin ortodocși, si chiar oameni extraOrtodocși, si la acesta categorie de oameni imi voi aţinti subiectul… .
Toti avem familie si copii, ei cresc mari si ca orice parinte dorim binele lui, dar nu tragem atentia uneori ce doreste Dumnezeu si Biserica de la noi.
Ca de obicei la moldoveni in post se încep" logodnele "ca la urma sa se săvârșasca cu nunta tinerilor… .Nunta ca orice ortodox o faci in zile de dulci(adica dupa post ) randuite de Biserica… pâna aici e bine , dar în rest este un mare semn de întrebare.
Înainte sau in timpul sortit celebrării Nuntii parinţii doresc ca tinerii sa îmbrăţiseze taina cununieii. Si ca orice parinte extraOrtodox le propune tinerilor un alt locas Sfant in afara localitatii si in obiceiul moldoveanului se termina cu o manastire pentru a se cununa , ca cica acolo sunt monahi, rugaciuni si e de folos… .Apoi mirele in costum la patru ace , si mireasa in vesmânt de mireasa cu sânii semiacoperiti se prezint in fata monahilor pentru taina Cununieii… multe se fac in ortodoxie… banul e la putere , insa harul si taina infapuita este sub semnul intrebarii… .de ce?
Mai jos dau extras din Pravila Bisericeasca , dreptul canonic ...
Oficierea cununiilor şi a botezelor trebuie să se facă numai la parohii. Motivul ar fi unul de ordin canonic că ieromonahii (preoţii monahi) n-au voie să săvârşească cununii şi la boteze la mănăstire. Se exceptează doar acei ieromonahii care sunt trimişi de către episcop la parohii, ca preoţi parohi sau suplinitori în lipsa preotului de mir. În mănăstire nu are voie să intre nimeni cu scopul de a se cununa sau de a boteza. Aceasta contribuind la păstrarea specificităţii atât a monahismului care prin votul depus s-a despărţit total de cele ale lumi şi de lume, pentru a nu da prilej de ispitire şi sminteală monahilor, cât şi a preotului de parohie (de mir), ca cel ce este căsătorit şi are copii este un trimis al episcopului în lume să rezolve problemele sprituale a credincioşilor de mir (parohie). Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea (Drept canonic ortodox).
În ultimul timp, mai precis din epoca comunistă, prin intervenţii de tot felul, s-a acceptat tacit, pe motiv ca cei ce aveau funcţii mari în partid, din cauza interdicţiilor şi a persecuţiilor, să se cunune undeva la o mănăstire sau să-şi boteze copiii fără să ştie, pe ascuns. Această învoire cu mănăstirea a luat şi mai mare amploare după căderea comunismului în loc să se stingă. Astăzi se fac cozi la poarta mănăstirilor a căror egumeni şi stareţi n-au înţeles de starea de necesitate de atunci, de persecuţie a regimului comunist asupra persoanelor cu funcţii în partidul comunist din perioada aceea şi care erau şi buni creştini şi nu înţeleg că acea perioadă a trecut nu mai au rolul de a salva pe cineva, nici caracterul monahismului în roport cu lumea, şi continuă a călca prevederile canonice şi regulile monahale primind pe credincioşii de mir oficiindu-le cununiile şi botezurile pe care de drept canonic stă în atribuţiile preotului de parohie.
Decizie la baza căreia stau următoarele prevederi canonice:
2.-În “Drept canonic ortodox” de Arhiad. Pr. Dr. Ioan N. Floca, vol I, Bucuresti 1990, pag. 525, se spune:
“-Monahul nu are voie să se ocupe cu afaceri lumeşti, militare, politice, civile şi altele de acest fel. Pentru aceasta monahii nu pot fi tutori, nici martori în afaceri de drept civil.
-Monahul, ieromonahul, episcopul (fiindcă este monah), nu poate binecuvânta o căsătorie. Acest lucru este în vigoare pentru monahii şi episcopii care trăiesc în mănăstire, dimpotrivă, monahii îmbunătăţiţi, cu aprobarea episcopului, în serviciul parohial pot oficia cununiile şi toate Tainele, a căror săvârşire cade în sarcina preotului mirean.
-Monahul nu poate fi naş la botez. Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea şi deci nu este în stare să dea îngrijirea prescrisă canoniceşte, pentru fin.”
3.-În „Liturgica specială” de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, ediţia a IV, Bucureşti 2005, se spune:
„Vechile Pravile îi opresc pe preoţii-călugări (ieromonahii) să oficieze nunta, ca unii care au făcut votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual de la „Isaie dănţuieşte…”, nici la ospăţul şi petrecerea cu care e împreunată de obicei nunta (Răspunsuri canonice ale lui Petru Hartofilaxul (sec,XI) în „Sint. Aten. V, 570; Regulile călugăreşti ale Sfântuui Teodor Studitul (PGt.XCIX, col941); Pravila Mare,gl.135 alin.2; Nomocanonul slav cap.84).”
4.-Potrivit canoanelor 3 şi 4 ale Sinodului IV Ecumenic, monahilor li se interzicea a se ocupa cu treburi lumeşti, civile, politice, militare sau de orice alt fel, iar mai târziu li s-a interzis să fie tutori, naşi de botez sau cununie, precum şi să săvârşească Sfânta Taină a Cununiei.
5.-În “Regulile călugăreşti” ale Sf. Teodor Studitul, cât şi vechile pravile opresc, de asemenea, ieromonahii să oficieze Taina Cununiei, ca unii care au depus votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual al cântării „Isaie, dănţuieşte …”, nici la ospăţul sau petrecerea care urmează după nuntă.
6.-În Pravila Mare (Îndreptarea Legii, 1652) care, la Glava 135, aliniat 2, arată că „ieromonahul, adică popa călugăr, nuntă nu cunună, adică nu blagosloveşte, că şi aceaia iaste fără dă leage şi făr’ de cale şi nu se cuvine. Pre unul ca acela-l canonesc dumnezăeştii părinţi cu lipsa de preoţia lui”.
7.-În “Evhologhiu Bogat” sau Molitfelnicul cel mare, ediţia II-a, Bucureşti 1896, în Nomocanon, pag 177, spune:
“Preotul Călugăr nu cunună nunta, adică nu o binecuvintează, că nu se cuvine, iar călugărul nici naş să nu fie pruncului”.
Nu se pune problema ca ieromonahul nu poate din punct de vedere haric, ca preot hirotonit, poate dar nu are voie din punct de vedre canonic, a regulilor călugăreşti, a ascultării de episcop, nu are nimic comun cu lumea şi în mănăstire. În afara mănăstirii are voie cu o singura condiţie, să fie trimis de către episcop sau cu învoierea stareţului care la rândul lui are învoirea episcopului.
Credincioşii sunt sfătuiţi şi îndemnaţi să înţeleagă aceste reguli monahale şi să nu facă presiuni asupra stareţului cerând insistent să se cunune sau să boteze la mănăstire, pe motiv ca e locul mai sfânt, mai binecuvântat şi prin îngăduinţa stareţului călcând rânduiala monahicească să fie primiţi, că vor aduce sminteală unor monahi şi va fi „vai de acela care se sminteşte, dar mai vai de acela prin care vine sminteala„… „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18,7).

Комментарии