Duhul Sfânt persista în Biserica Ortodoxa
Despre FRATII DOMNULUI.
Mat.1, 25Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.
In limbajul biblic a cunoaste o (femeie): a avea legaturi trupesti cu(ea).Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că IISUS S-a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt).Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea fecioria Mariei, aşa cum reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul- prepoziţie "heos"= până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate(Bayli). Verbul care o precede,(ouk eginosken)= nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are capăt. Compară pe heos de aici cu cel din 2Rg. 6,23: Micol " n-a avut copii până în ziua morţii ei"; Ps.109,1: "şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tâi aşternut piciorelor Tale"; Mt.28,20 : " Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului'; Lc. 2,37 proorociţa Ana] " văduvă până la 84 de ani". În toate cazurile, heos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează( că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul nu ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrîngerea vrăjmaţilor, că Iisus nu ar mai fi cu Apostolii după sfîrşitul veacului, că proorociţa Ana s-ar fi recăsătorit după vîrsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc cî textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.
În limbajul biblic, termenul de întâi-născut nu implică în mod necesar existenţa unor fraţi mai mici, ci se referă exclusiv la prescripţiile Legii Vechi care-i acordau primului născut de parte bărbătească o demnitate aparte şi prerogative speciale, sub incidenţa chiar a sacralităţii (cf. Iş 13, 2; 13, 14). Este şi motivul pentru care Pruncul Iisus este adus la templu (vezi mai departe, versetele 22-23). În monarhia ereditară, primul-născut devine în mod automat „Prinţ-Moştenitor“ (al tronului) şi poartă acest titlu (Delfin, Diadoh, Ţarevici), chiar dacă rămâne şi unicul-născut; după cum un suveran se intitulează ab initio, de exemplu, Ferdinand I sau Mihai I, fără ca din aceasta să rezulte necesitatea de a-i urma un al II-lea. Ca atare, expresia de faţă se cere interpretată nu numai din unghi legal-juridic, ci şi duhovnicesc, aşa cum o face Apostolul Pavel. În Col 1, 15 el vorbeşte de Iisus Cel „Întâi-Născut a toată zidirea“, adică Fiul născut din Tatăl înainte de crearea lumii. Or, e de la sine înţeles că după cum Fiul Tatălui nu este „cap de serie“ al făpturilor, nici Iisus, Fiul Mariei, nu este „cap de serie“ al unor fraţi mai mici. Pavel clarifică şi mai pregnant această problemă în Rm 8, 29: aleşii lui Dumnezeu (din Biserică) alcătuiesc o familie în care Iisus Hristos devine „Întâiul-Născut între mulţi fraţi“. Sensul duhovnicesc e cât se poate de clar. Vezi şi Col 1, 18; Evr 1, 6; Ap 1, 5.
Cuvântul grecesc adelfoi (ca şi ebraicul achiym) înseamnă nu numai fraţi, în înţelesul propriu, ci şi rude apropiate, în special veri. Aşa trebuie înţeles în textul de faţă, ca şi în Mc 3, 32; 6, 3; Lc 8, 19-21; In 2, 12; 7, 3-5; FA 1, 14; 1 Co 9, 5; Ga 1, 19, unde se vorbeşte de „fraţii“ Domnului. Limbajul biblic se cere abordat nu numai filologic, ci şi în dimensiunea lui interioară. Iisus are doar 12 ani când mama Sa Îl află în templu (Lc 2, 41-49). Deşi ea ştie cel mai bine că nu Iosif este tatăl Lui, Îi spune: „Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat“. Cuvântul, astfel rostit în planul social şi juridic, este „prins din zbor“ de Iisus, Care îl transferă imediat în planul duhovnicesc şi-l majusculează: „Întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu“. Văzut din două perspective diferite, acelaşi cuvânt are un conţinut diferit (tată-Tată). Acelaşi transfer se petrece în cuvântul fraţi din textul de faţă. Verii Îi sunt prezentaţi lui Iisus ca fraţi reali (deşi nu sunt, ca şi în cazul lui Iosif), dar El atestă imediat o altă realitate fraternă, în plan spiritual (versetele următoare). În nici un caz nu se poate presupune că Iisus Îşi reneagă familia. Cât despre mama Sa (a cărei realitate, desigur, nu poate fi negată), ea devine garanţie şi exemplu suprem al aceluiaşi transfer duhovnicesc, precum în împrejurarea relatată de Evanghelistul Luca (11, 27-28) când Iisus îi conferă maternităţii un sens spiritual generalizat. Aşadar, „fraţii“ Domnului nu sunt fraţi de sânge.
Комментарии