Dacă Scriptura spune că pomul vieţii este înţelepciunea(Pilde.3.18),iar lucrarea înţelpciunii sta în a deosebi şi a cunoaşte ,prin ce se deosebeşte Pomul Cunoştinţii binelui şi răului de Pomul Veţii ?
Marii Dascali ai Bisericii, putând spune multe despre aceasta tema prin harul din ei, au socotit ca e mai bine sa cinsteasca locul cu tacerea, nevrand sa spuna nimic mai adanc, din pricina neputintii celor multi de a se ridica la intelgerea celor scrise.Iar daca au spus unii cate ceva, mai au cercetat puterea ascultarilor si au spus o parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care îi invatau, lasand cea mai mare parte neatinsa.De acea si eu m-as fi gandit sa trec mai bine locul sub tacere ,daca n-as fi socotit ca prin aceasta as fi întristat sufletul vostru iubitor de Dumnezeu, Deci de dragul vostru voi spune ceea ce poate sa fie potrivit tuturor si ceea ce pot sa inteleaga si cei mici ,si cei mari.
Pomul Vieţii si celalalt pom se deosebesc mult si negrait, prin insusi faptul ca unul este numit Pomul Vietii, iar celalalt nu al vietii ci numai al " cunostintei binelui si raului" .Caci pomul vietii e desigur facator de viata : iar pomul care nu-i al vietii e vadit ca este facator de moarte.Pentru ca pomul care nu e facator de viata ,deoarece nu a fost numit pom al vietii, desigur ca va fi facator de moarte, odata ce nimic altceva nu se deosebeste , prin opozitie ,de viata.
Afara de aceasta, pomul vietii si ca intelepciune se deosebeste foarte mult de pomul cunostintii binelui si a raului, care nici nu e intelepciune , nici nu e numit intelepciune. Caci proprii intelepciunii sunt mintea si ratiunea , iar proprii deprinderii opuse intelepciunii sunt lipsa de ratiune si simtirea.Deci intru cat omul a venit in existenta alcatuit din suflet mintal si din trup inzestrat cu simtire, dupa un prim inteles pomul vietii e mintea sufletului, in care isi are scaunul intelepciunea, iar pomul cunostintii binelui si raului e simtirea trupului, in care e vadit ca se afla miscarea nerationala ,Omul primind porunca dumnezeeasca sa nu se atinga prin experenta cu fapta de aceasta simtire, n-a pazit-o.
Amandoi pomi ,adica atat mintea, cat si simtirea, au dupa Scriptura ,puterea de a deosebi intre anumite lucruri.Astfel mintea are puterea de a deosebi intre spiritualitate si cele supuse simtilor (sensibile) , intre cele vremelnice si cele vesnice. Mai bine zis ,ea fiind puterea de descernamant a sufletului, îl convinge ca de cele dintîi sa se prinda cu toata sarguinta ,iar pe celalalte sa le despretuiasca.Iar simtirea are puterea de a deosebi intre placere si durerea trupului.Mai bine zis ,aceasta fiind o putere a trupurilor insufletite si sensibile , convinge sa îmbratiseze pe cea dintai (adica placerea).si sa respinga pe cea de a doua (durerea). Cand deci omul nu e preocupat de-a face alta deosebire decat aceasta, dintre simtire trupeasca de placere si durere, calca porunca Dumnezeeasca si mananca din pomul cunostintei binelui si raului. El are adica ierationalitatea simtirii ca singurul mijloc de descernamant in slujba conservarii trupului.Iar prin ea se prinde cu totul de placere ca de cea ce e bun, si se fereste de durere ca de ceea ce e rau. Cand insa e preocupat de-a face cu minte numai deosebirea dintre cele vremelnice si cele vesnice, pazeste porunca divina , mancand din pomul vietii.El are adica atunci intelepciunea aflatoare in minte ca singurul mijloc de descernamant in slujba sustinerii sufletului.Iar prin ea se stradueste dupa slava celor vesnice ca dupa adevaratul bine, si se retine de la stricaciunea celor vremelnice, ca de la ceea ce e rau.
Mare este, prin urmare deosebirea intre cei doi pomi si intre puterea lor naturala de descernamant, ca si intre intelesurile proprii fiecaruia. Caci termenii de bine si de rau se folosesc ,fara deosebire, in multe intelesuri si pot pricinui celor ce nu cugeta cu intelepciune asupra cuvintelor Duhului, multa ratacire. Dar voi intelepti fiind prin har, stiti ca ceea ce se numeste simplu rau nu e tot felul rau, ci e rau in raport cu ceva , iar in raport cu altceva nu e rau.La fel, ceea ce se numeste simplu bine nu e tot felul bine, ci e bine in raport cu ceva, iar in raport cu altceva nu e bine.Paziti-va deci de primejdia ce se naste din folosirea acelias numiri pentru lucruri deosebite.
Scolie
Binele mintii e dragostea nepatimasa pentru duh: iar raul ei este afectiunea patimasa.Binele simtirii e miscare patimasa prin placere spre trup, iar raul ei e dispozitia ce se naste in ea prin virtute.
Marii Dascali ai Bisericii, putând spune multe despre aceasta tema prin harul din ei, au socotit ca e mai bine sa cinsteasca locul cu tacerea, nevrand sa spuna nimic mai adanc, din pricina neputintii celor multi de a se ridica la intelgerea celor scrise.Iar daca au spus unii cate ceva, mai au cercetat puterea ascultarilor si au spus o parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care îi invatau, lasand cea mai mare parte neatinsa.De acea si eu m-as fi gandit sa trec mai bine locul sub tacere ,daca n-as fi socotit ca prin aceasta as fi întristat sufletul vostru iubitor de Dumnezeu, Deci de dragul vostru voi spune ceea ce poate sa fie potrivit tuturor si ceea ce pot sa inteleaga si cei mici ,si cei mari.
Pomul Vieţii si celalalt pom se deosebesc mult si negrait, prin insusi faptul ca unul este numit Pomul Vietii, iar celalalt nu al vietii ci numai al " cunostintei binelui si raului" .Caci pomul vietii e desigur facator de viata : iar pomul care nu-i al vietii e vadit ca este facator de moarte.Pentru ca pomul care nu e facator de viata ,deoarece nu a fost numit pom al vietii, desigur ca va fi facator de moarte, odata ce nimic altceva nu se deosebeste , prin opozitie ,de viata.
Afara de aceasta, pomul vietii si ca intelepciune se deosebeste foarte mult de pomul cunostintii binelui si a raului, care nici nu e intelepciune , nici nu e numit intelepciune. Caci proprii intelepciunii sunt mintea si ratiunea , iar proprii deprinderii opuse intelepciunii sunt lipsa de ratiune si simtirea.Deci intru cat omul a venit in existenta alcatuit din suflet mintal si din trup inzestrat cu simtire, dupa un prim inteles pomul vietii e mintea sufletului, in care isi are scaunul intelepciunea, iar pomul cunostintii binelui si raului e simtirea trupului, in care e vadit ca se afla miscarea nerationala ,Omul primind porunca dumnezeeasca sa nu se atinga prin experenta cu fapta de aceasta simtire, n-a pazit-o.
Amandoi pomi ,adica atat mintea, cat si simtirea, au dupa Scriptura ,puterea de a deosebi intre anumite lucruri.Astfel mintea are puterea de a deosebi intre spiritualitate si cele supuse simtilor (sensibile) , intre cele vremelnice si cele vesnice. Mai bine zis ,ea fiind puterea de descernamant a sufletului, îl convinge ca de cele dintîi sa se prinda cu toata sarguinta ,iar pe celalalte sa le despretuiasca.Iar simtirea are puterea de a deosebi intre placere si durerea trupului.Mai bine zis ,aceasta fiind o putere a trupurilor insufletite si sensibile , convinge sa îmbratiseze pe cea dintai (adica placerea).si sa respinga pe cea de a doua (durerea). Cand deci omul nu e preocupat de-a face alta deosebire decat aceasta, dintre simtire trupeasca de placere si durere, calca porunca Dumnezeeasca si mananca din pomul cunostintei binelui si raului. El are adica ierationalitatea simtirii ca singurul mijloc de descernamant in slujba conservarii trupului.Iar prin ea se prinde cu totul de placere ca de cea ce e bun, si se fereste de durere ca de ceea ce e rau. Cand insa e preocupat de-a face cu minte numai deosebirea dintre cele vremelnice si cele vesnice, pazeste porunca divina , mancand din pomul vietii.El are adica atunci intelepciunea aflatoare in minte ca singurul mijloc de descernamant in slujba sustinerii sufletului.Iar prin ea se stradueste dupa slava celor vesnice ca dupa adevaratul bine, si se retine de la stricaciunea celor vremelnice, ca de la ceea ce e rau.
Mare este, prin urmare deosebirea intre cei doi pomi si intre puterea lor naturala de descernamant, ca si intre intelesurile proprii fiecaruia. Caci termenii de bine si de rau se folosesc ,fara deosebire, in multe intelesuri si pot pricinui celor ce nu cugeta cu intelepciune asupra cuvintelor Duhului, multa ratacire. Dar voi intelepti fiind prin har, stiti ca ceea ce se numeste simplu rau nu e tot felul rau, ci e rau in raport cu ceva , iar in raport cu altceva nu e rau.La fel, ceea ce se numeste simplu bine nu e tot felul bine, ci e bine in raport cu ceva, iar in raport cu altceva nu e bine.Paziti-va deci de primejdia ce se naste din folosirea acelias numiri pentru lucruri deosebite.
Scolie
Binele mintii e dragostea nepatimasa pentru duh: iar raul ei este afectiunea patimasa.Binele simtirii e miscare patimasa prin placere spre trup, iar raul ei e dispozitia ce se naste in ea prin virtute.
Комментарии